Adevărul este că viețile noastre sunt trăite în ascuns. Nu contează dacă ești un lider de închinare într-o biserică imensă, afirmat ca vedetă rock sau un cântăreț necunoscut, fără un nume de rezonanță și pierdut în mulțime. Dacă Îl iubești pe Isus, cine ești tu cu adevărat constituie un secret care este bine ascuns în Cristos.

Se prea poate ca în acest veac să se considere că imaginea este totul. Uneori trăim cu sentimentul că viața e cu atât mai bună cu cât numele ne sunt mai cunoscute, cu cât participă mai mulți oameni atunci când conducem închinarea, care ne spun apoi cât de talentați suntem. Chiar și în biserică avem tendința de a-i înălța pe unii, de a evalua ce anume atrage mulțimile, însă adevărul este că toate aceste lucruri nu sunt altceva decât un văl de fum. Este doar un strop de frumusețe care astăzi se arată, iar mâine pălește și piere. Dumnezeu nu vede lucrurile la fel ca noi, oamenii. El are o opinie foarte diferită. Isus i-a șocat pe liderii religioși ai zilelor Lui care acționau în tendința firească de a-și expune pietatea și supunerea față de Dumnezeu înaintea oamenilor. El le-a spus: „Ci tu, când te rogi, intră în camera ta, încuie uşa după tine şi roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns, iar Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti” (Matei 6:6).

Tatăl tău, care este în ascuns. De câte ori nu am afirmat și nu am cântat că acolo unde este El, acolo vrem să fim și noi? Cu toate acestea, zilele noastre trec, iar noi ne umplem stomacul și casele pe cât de mult posibil, ne încărcăm programul, chiar lucrând din greu pentru Împărăție. Aruncăm priviri furișe spre tihna și tăcerea locului tainic al părtășiei, fiind conștienți de faptul că ar trebui, intenționat, să Îl căutăm în ascuns, însă teama de ariditate și plictiseală ne convinge să ne păstrăm ocupați cu alte lucruri.

Afirmația lui Isus cum că Tatăl se află în ascuns ar trebui să ne determine să ne scuturăm de apatie și de mulțumirea pe care ne-o oferă agitația vieții și să căutăm să-L întâlnim pe El într-o măsură mai mare. El ne așteaptă acolo. Dacă cele mai mari frici devin realitate – Îl căutăm pe Domnul în locul tainic, dar tot ne simțim goi și plictisiți – totuși, am fost în prezența Lui. Ochii Lui privesc înspre aceia care intră în locul tainic, iar El prețuiește fiecare moment de dragoste, indiferent dacă noi am simțit sau nu că am primit ceva din acea experiență (de parcă am putea vreodată să măsurăm lucrarea adâncă pe care o înfăptuiește Dumnezeu în inima omului).

Marele Scriitor al istoriei a hotărât că veacul de acum va culmina cu cea mai surprinzătoare intrigă cunoscută vreodată de om. Atunci când Isus va reveni pe pământ, El va întoarce această lume, așa cum o știm noi, cu susul în jos. Sistemul de valori al omului va fi privit drept inepție ieftină, iar lucrurile făcute în ascuns, fie bune, fie rele, vor fi descoperite. În ziua aceea, înțelepciunea de a fi fost credincios în lucrurile neștiute de alții va fi onorată. Mulți credincioși vor fi întristați în Ziua Judecății, deoarece lucrurile pentru care și-au jertfit viața nu vor trece testul focului și vor fi arse (1 Corinteni 3:13-15). În bunătatea Lui, Domnul ne-a spus dinainte acest lucru.

Suntem chemați să ne punem deoparte pentru Dumnezeu, petrecând timp cu El. Acesta este locul tainic: locul unde ne întâlnim cu Dumnezeu. Dincolo de acest act voluntar de a ne retrage cu El, există trei aspecte ale tainiței vieții de care vom fi răspunzători înaintea Domnului: locul tainic al circumstanțelor, al motivațiilor și lumea interioară a gândurilor. Pentru fiecare dintre acestea trebuie să veghem și să ne dăm silința să fim găsiți credincioși în orice lucru atunci când vom sta înaintea Domnului. Pe măsură ce Îl vom căuta în fiecare dintre aceste laturi tainice ale vieții, vom descoperi un dar neprețuit: comuniunea cu El. [Textul este extras din cartea Închinătorul Profetic de Anna Blanc. Această carte poate fi cumpăra de pe site-ul nostru.]